Ore suplimentare
Munca suplimentară este o muncă efectuată de un angajat la solicitarea angajatorului sau cu consimțământul acestuia peste timpul de lucru săptămânal care rezultă dintr-un program de lucru predeterminat și efectuat în afara programului schimburilor de muncă. La un angajat cu un program de lucru mai scurt, munca suplimentară reprezintă o muncă care depășește timpul de lucru săptămânal. Unui astfel de angajat nu i se poate solicita muncă suplimentară. Munca suplimentară în cadrul unui program de muncă flexibil este efectuată de către angajat în baza solicitării angajatorului sau cu consimțământul acestuia peste programul de funcționare într-o perioadă de lucru flexibilă specificată.
Dacă un angajat este suprasolicitat de munca efectuată peste timpul de lucru săptămânal, atunci timpul liber acordat de angajator la cererea acestuia sau timpul de lucru care a scăzut din cauza condițiilor meteorologice nefavorabile nu se referă la munca suplimentară.
Un angajator poate să dispună sau să negocieze o muncă suplimentară cu un angajat numai în caz de necesitate crescută de muncă temporară și urgentă sau în cazul unui interes public chiar și pentru o perioadă de odihnă continuă între două schimburi sau în condițiile prevăzute la § 94 alin. 2-4 din Codul Muncii, de asemenea, și în zilele de sărbătoare legală. Perioada de odihnă continuă între două schimburi nu trebuie redusă la mai puțin de opt ore.
Munca suplimentară nu trebuie să depășească o medie de opt ore pe săptămână, în maximum patru luni consecutive, dacă angajatorul nu se înțelege cu reprezentanții angajaților pentru o perioadă mai lungă, dar nu mai mult de 12 luni consecutive.
În anul calendaristic, angajatului i se poate solicita să lucreze ore suplimentare în intervalul de maxim 150 de ore. Unui angajat care exercită o profesie medicală în temeiul unui act normativ special, în acord cu reprezentanții angajaților, i se poate solicita să presteze muncă suplimentară, peste cea stabilită în prima propoziție, de până la 100 de ore pe an calendaristic.
În calcul orelor pentru munca suplimentară prestată într-un an nu se includ orele suplimentare pentru care angajatului i s-au acordat zile libere sau pe care a efectuat-o în cazul unor:
a) lucrări de reparații urgente sau lucrări, fără de care ar putea apărea pericolul unui accident de muncă sau al unui prejudiciu de dimensiuni mari în temeiul unui act normativ special,
b) evenimente extraordinare conform unui act normativ special, în cazul în care există un pericol pentru viață, sănătate sau daune pe scară largă conform unui act normativ special.
Durata și condițiile muncii suplimentare se stabilesc de către angajator în acord cu reprezentanții angajaților.
Un angajat poate efectua muncă suplimentară de cel mult 400 de ore într-un an calendaristic.
Munca suplimentară nu poate fi solicitată unui angajat care desfășoară munci riscante. Munca suplimentară se poate negocia în mod excepțional cu acest angajat. În mod excepțional, munca suplimentară poate fi negociată cu un angajat care desfășoară muncii riscante și pentru a se asigura un proces de producție sigur și fără probleme după acordul prealabil al reprezentanților angajaților.
Munca suplimentară nu poate fi solicitată unui angajat care desfășoară o profesie medicală și care a împlinit peste 50 de ani. Munca suplimentară este permisă numai în urma negocierii cu acest angajat.