Egalitatea de tratament între bărbați și femei și interzicerea discriminării
Femeile și bărbații au dreptul la un tratament egal în ceea ce privește accesul la locurile de muncă, remunerarea și procedurile de muncă, formarea profesională și condițiile de muncă. Femeilor li se asigură condiții care să le permită să participe la activitate, luându-se în considerare condițiile prealabile fiziologice și situația lor socială în ceea ce privește maternitatea, precum și rolul femeilor și bărbaților în ceea ce privește responsabilitățile familiale în educația și îngrijirea copiilor. În conformitate cu principiul egalității de tratament, este interzisă discriminarea persoanelor, pe motive de sex, religie sau convingeri, rasă, naționalitate sau apartenența la un grup etnic, handicap, vârstă, orientare sexuală, căsătorie, statutul familial și starea civilă, culoarea pielii, limbă, gândire politică sau de altă natură, originea națională sau socială, proprietăți, sex sau un alt statut.
Principiul egalității de tratament se aplică în special, în următoarele domenii:
– accesul la obținerea unui loc de muncă, ocupații, alte activități sau funcții lucrative, inclusiv cerințele de acceptare la locul de muncă și modul de realizare a selectării pentru respectivul loc de muncă,
– prestarea muncii și condițiile de prestare a muncii, inclusiv remunerarea, promovarea la locul de muncă și concedierea,
– accesul la formare profesională, formarea profesională continuă și participarea la programe active de pe piața forței de muncă, inclusiv accesul la consiliere în ceea ce privește alegerea locului de muncă și la schimbarea locului de muncă sau
– participarea și implicarea în organizațiile angajaților, organizațiile angajatorilor și în organizațiile care asociază persoane din anumite profesii, inclusiv furnizarea beneficiilor pe care aceste organizații le oferă membrilor.
Un angajat care consideră că drepturile sau interesele sale protejate prin lege sunt afectate de nerespectarea principiului egalității de tratament are dreptul de a depune o plângere la angajator sau de a solicita protecție juridică în instanță. Angajatorul este obligat să răspundă plângerii angajatului fără întârzieri nejustificate, să le remedieze, să se abțină de la astfel de acțiuni și să elimine consecințele.